Hotărârea Guvernului nr. 891/2004

M. Of. nr. 620 din 8 iulie 2004

 

H O T Ă R Â R E

privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

 

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Supravegherea pieţei este activitatea prin care autorităţile competente asigură că sunt respectate prevederile reglementărilor tehnice prevăzute de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Activităţile de supraveghere a pieţei se realizează de către structuri nominalizate, cu respectarea prevederilor art. 27−29 din Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

(3) Structura nominalizată pentru supravegherea pieţei, denumită în continuare organ de control, trebuie să îndeplinească sarcinile privind supravegherea pieţei, cu respectarea principiului proporţionalităţii. Potrivit acestui principiu, măsurile stabilite de către organul de control trebuie să fie corelate cu gradul de risc sau de neconformitate al produsului, iar impactul asupra liberei circulaţii a mărfurilor nu trebuie să fie mai mare decât este necesar pentru atingerea obiectivelor supravegherii pieţei, prevăzute în prezenta hotărâre. 

(4) Prin activitatea de supraveghere a pieţei se urmăreşte a se controla dacă:

a) produsele din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare produse, îndeplinesc cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile;

b) cei responsabili de introducerea pe piaţă şi de punerea în funcţiune a produselor acţionează pentru ca produsele neconforme să fie aduse în conformitate cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile şi pun în aplicare măsurile dispuse de organele de control, atunci când este cazul. 

(5) În situaţiile în care, conform prevederilor reglementărilor tehnice, se impune aplicarea de sancţiuni, organele de control dispun măsurile necesare, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri. 

(6) Obiectivele supravegherii pieţei privesc asigurarea protecţiei sănătăţii şi securităţii persoanelor, protecţiei mediului, a animalelor domestice şi proprietăţii sau a altor interese acoperite de reglementările tehnice, indiferent de originea produsului, precum şi protejarea intereselor agenţilor economici prin eliminarea concurenţei neloiale. 

(7) Supravegherea pieţei acoperă întregul teritoriu al României. 

Art. 2. − (1) Termenii folosiţi în prezenta hotărâre se definesc în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Definiţiile prevăzute la alin. (1), utilizate în prezenta hotărâre, se completează cu definiţiile termenilor „consumator” şi „agent economic”, conform prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu definiţiile termenilor „incident” şi „scop propus”, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale. 

(3) În sensul prevederilor prezentei hotărâri, termenul supraveghere în utilizare se defineşte ca fiind ansamblul de măsuri prin care se asigură şi se confirmă siguranţa în funcţionare şi performanţele, conform scopului propus, pe toată durata de exploatare a produsului, precum şi detectarea incidentelor în utilizare. 

Art. 3. − Organul de control poate subcontracta activităţi tehnice, cum ar fi, de exemplu, încercări şi inspecţii, cu condiţia ca organul de control să îşi asume responsabilitatea luării deciziei privind rezultatul supravegherii şi numai dacă nu există nici un conflict de interese între sarcinile sale de supraveghere a pieţei şi activităţile de evaluare a conformităţii ale organismului subcontractant. 

Art. 4. − (1) În scopul evitării conflictelor de interese, organismele notificate trebuie excluse de la responsabilităţile privind supravegherea pieţei. 

(2) În situaţia în care nu poate fi evitată subcontractarea unor activităţi tehnice cu un organism notificat, organul de control trebuie să asigure că nu există conflicte de natura celor prevăzute la art. 3. 

(3) În situaţia în care un laborator sau un organism responsabil pentru evaluarea conformităţii produselor în vederea introducerii pe piaţă sau a punerii în funcţiune şi un organ de control funcţionează sub aceeaşi autoritate, autoritatea în cauză trebuie să asigure că domeniile de responsabilitate ale celor două structuri sunt astfel organizate încât să nu existe conflicte de interese între activităţile desfăşurate de către acestea. 

Art. 5. − (1) Informaţiile obţinute de către organul de control în timpul activităţii de supraveghere a pieţei sunt confidenţiale. Organul de control trebuie să asigure respectarea cerinţei privind păstrarea secretului profesional şi comercial, în principal:

a) în cazul în care o autoritate competentă sau un alt organ de control, care transmite informaţia, precizează caracterul secret al informaţiei;

b) în situaţia în care informaţia priveşte conţinutul documentaţiei tehnice;

c) pe tot parcursul evaluării unui caz pentru care s-a invocat clauza de salvgardare prevăzută de prezenta hotărâre. 

(2) Deciziile şi măsurile luate pe baza informaţiilor obţinute de către organul de control pot fi făcute publice în cazul în care se protejează interese de ordin public. 

CAPITOLUL II

Monitorizare şi măsuri pentru îndeplinirea conformităţii

Art. 6. − În cadrul activităţii de supraveghere a pieţei, organul de control trebuie să parcurgă, în principal, următoarele etape:

a) monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune;

b) stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător, de către reprezentantul autorizat al acestuia sau de către importator pentru îndeplinirea conformităţii, după caz. 

Art. 7. − Obiectivul monitorizării produselor, prevăzută la art. 6 lit. a), este acela de a verifica dacă produsele corespund reglementărilor tehnice aplicabile, la introducerea pe piaţă sau la punerea lor în funcţiune, după caz. 

Art. 8. − (1) Monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune se realizează, după caz, prin:

a) vizitarea regulată a locurilor unde se comercializează şi se depozitează de către distribuitor produsele;

b) vizitarea regulată a locurilor unde produsele sunt puse în funcţiune;

c) organizarea de controale inopinate şi verificări punctuale;

d) prelevarea de mostre de produse şi verificarea prin examinare şi încercare a acestora. 

(2) Organul de control are dreptul de a solicita orice informaţie necesară pentru realizarea sarcinilor ce îi revin. 

(3) În cazul în care au fost descoperite neconformităţi, pentru a verifica dacă erorile apar în mod constant, organul de control poate verifica produsele în conformitate cu modulele utilizate de către producător pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile acelor produse. 

(4) Organul de control monitorizează produsele prezentate la târguri, expoziţii, demonstraţii şi altele asemenea şi verifică dacă pentru produsele care nu corespund cerinţelor esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sunt furnizate indicaţii vizibile care să precizeze clar că astfel de produse nu pot fi comercializate sau puse în funcţiune înainte de a fi realizate conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile. 

Art. 9. − Verificările realizate de către organul de control pot fi:

a) verificări formale;

b) verificări de fond. 

Art. 10. − Verificările formale privesc, după caz, prezenţa şi modul de aplicare a marcajului CE, disponibilitatea declaraţiei de conformitate EC, informaţiile ce însoţesc produsul şi/sau corecta alegere a procedurilor de evaluare a conformităţii. 

Art. 11. − (1) În situaţia în care reglementarea tehnică prevede obligaţia întocmirii declaraţiei de conformitate EC, aceasta trebuie să fie pusă la dispoziţie organului de control imediat ce este solicitată de către acesta. 

(2) Neprezentarea, la cerere, a declaraţiei de conformitate EC poate constitui un motiv suficient pentru organul de control pentru a pune la îndoială prezumţia de conformitate a produsului cu cerinţele reglementării tehnice aplicabile. 

Art. 12. − Verificările de fond privesc verificarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale, a conţinutului declaraţiei de conformitate EC şi corecta aplicare a procedurilor de evaluare a conformităţii. Aceste verificări, după caz, pot fi axate numai pe anumite aspecte ale cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice aplicabile produsului. 

Art. 13. − (1) În situaţia în care reglementarea tehnică prevede obligaţia întocmirii documentaţiei tehnice, aceasta trebuie să fie pusă la dispoziţie organului de control, la cerere, într-o perioadă rezonabilă, stabilită de către organul de control, în funcţie de importanţa şi riscul în cauză, bazat pe principiul proporţionalităţii şi pe asigurarea protecţiei agenţilor economici împotriva sarcinilor inutile. 

(2) Neprezentarea documentaţiei tehnice în condiţiile prevăzute la alin. (1) poate constitui un motiv suficient pentru a pune la îndoială prezumţia de conformitate a produsului cu cerinţele din reglementarea tehnică aplicabilă. 

(3) Documentaţia tehnică poate fi păstrată în orice format, inclusiv sub formă tipărită sau CD-ROM, cu condiţia să fie disponibilă pe perioada şi în condiţiile prevăzute de reglementările tehnice aplicabile produsului. 

Art. 14. − (1) Declaraţia de conformitate EC şi documentaţia tehnică trebuie să fie puse la dispoziţie organului de control de către producător, de către reprezentantul autorizat al acestuia sau de către importator, conform prevederilor reglementărilor tehnice. 

(2) Organul de control poate cere organismului notificat care a realizat evaluarea conformităţii produsului informaţii relevante pentru scopul supravegherii pieţei. 

(3) Un organ de control poate solicita traducerea în limba română a documentaţiei tehnice. În situaţia în care organul de control consideră traducerea necesară, acesta trebuie să definească clar acea parte a documentaţiei ce se impune a fi tradusă şi să permită realizarea acesteia într-un timp rezonabil, luând în considerare proporţionalitatea cererii. Traducerea nu este necesar a se realiza de către un translator atestat sau autorizat. 

(4) Cerinţa privind traducerea în limba română se poate aplica şi declaraţiei de conformitate EC dacă traducerea în limba română a acestui document nu este prevăzută de reglementarea tehnică aplicabilă produsului. 

Art. 15. − În situaţia în care organul de control descoperă că un produs nu este în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, acesta trebuie să ia măsurile necesare şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformităţii. Acţiunile corective depind de gradul de neconformitate, care trebuie stabilit, de la caz la caz, în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, după cum urmează:

a) pentru îndeplinirea conformităţii, organul de control poate solicita producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau importatorului, după caz, să realizeze conformitatea cu prevederile din reglementările tehnice aplicabile produsului introdus pe piaţă sau care a fost pus în funcţiune;

b) în situaţia în care măsurile iniţiale nu au condus la rezultatele aşteptate sau rezultatele obţinute sunt considerate insuficiente, organul de control va lua măsurile potrivite pentru a restricţiona sau a interzice introducerea pe piaţă ori punerea în funcţiune a produsului în cauză şi pentru a asigura retragerea lui de pe piaţă. Retragerea efectivă a produsului neconform de pe piaţă se realizează, după caz, de către producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul care a introdus acel produs pe piaţă. 

Art. 16. − (1) În cadrul acţiunilor de supraveghere a pieţei, organul de control trebuie să analizeze şi să decidă, de la caz la caz, dacă neconformităţile constatate sunt nesubstanţiale sau substanţiale. 

(2) În legătură cu neconformităţile constatate, înaintea oricărei decizii, organul de control va anunţa partea implicată, dând posibilitatea acesteia de a fi consultată. Dacă problema ce se impune a fi rezolvată este urgentă, dat fiind pericolul grav şi iminent, organul de control dispune măsurile necesare fără a consulta partea implicată. 

(3) Lipsa unei reacţii din partea părţii implicate, în intervalul de timp stabilit de către organul de control, îndreptăţeşte organul de control să ia decizia pe care o consideră necesară. 

(4) Orice decizie luată privind restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă, punerii în funcţiune sau retragerii de pe piaţă a unor produse trebuie să fie motivată, producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul, după caz, trebuind să fie informat în scris în acest sens. Această comunicare va conţine, de asemenea, informaţii în legătură cu dreptul celui în cauză de a contesta decizia, precum şi cu termenul în care contestaţia poate fi făcută, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. 

Art. 17. − Pot fi considerate neconformităţi nesubstanţiale, după caz, fapte ca de exemplu:

a) folosirea şi aplicarea incorectă a marcajului CE în ceea ce priveşte, de exemplu, forma, mărimea, vizibilitatea, lizibilitatea, caracteristica marcajului de conformitate CE de a nu putea fi şters;

b) aplicarea incorectă a altor marcaje de conformitate şi mărci suplimentare;

c) neprezentarea imediată a declaraţiei de conformitate EC sau neînsoţirea produsului de acest document, atunci când este obligatoriu;

d) neînsoţirea sau însoţirea incompletă a produsului de alte informaţii prevăzute în reglementarea tehnică aplicabilă;

e) neînscrierea numărului de identificare al organismului notificat alături de marcajul CE. 

Art. 18. − Sunt considerate neconformităţi substanţiale neconformităţile produselor cu cerinţele esenţiale din reglementările aplicabile. 

Art. 19. − Persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi de comercializare ulterior introducerii pe piaţă a produselor, denumite în continuare distribuitori, trebuie să fie capabile să identifice, după caz, producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia, importatorul sau persoana care i-a furnizat produsul. 

Art. 20. − (1) În cazul identificării de neconformităţi substanţiale, organul de control trebuie să aibă măsurile necesare pentru a se îndeplini conformitatea, urmărind principiul proporţionalităţii. În aceste situaţii, organul de control trebuie să restricţioneze sau să interzică introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a unui produs şi să dispună retragerea acestuia de pe piaţă. Organul de control trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt respectate şi îndeplinite. 

(2) Acţiunea de interzicere sau de restricţionare a introducerii pe piaţă ori a punerii în funcţiune a unui produs, prevăzută la alin. (1), poate fi la început temporară, pentru a permite organului de control să obţină dovezi suficiente cu privire la periculozitatea sau la altă neconformitate substanţială a produsului. 

Art. 21. − În situaţia în care producătorul este stabilit în afara teritoriului României sau a statelor membre ale Uniunii Europene, măsurile ce trebuie întreprinse de autorităţile vamale şi de organul de control în legătură cu produsele care trebuie să respecte cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile se realizează cu respectarea legislaţiei naţionale care preia Regulamentul Consiliului nr. 339/93/CEE din 8 februarie 1993 privind verificarea conformităţii cu regulile de siguranţă a produsului în cazul produselor importate din ţările terţe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L040 din 17 februarie 1993. 

Art. 22. − În plus faţă de activităţile ce fac obiectul etapelor prevăzute la art. 6, organul de control, atunci când este cazul, trebuie:

a) să acţioneze, în colaborare cu producătorii, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatorii şi distribuitorii, pentru prevenirea introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor necorespunzătoare şi sporirea conştientizării utilizatorilor asupra aspectelor privind sănătatea şi securitatea;

b) să prevină sau să solicite prevenirea de către producători, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatori sau distribuitori a persoanelor care ar putea fi supuse riscurilor ca urmare a introducerii pe piaţă sau a punerii în funcţiune a produselor neconforme;

c) să dispună interzicerea folosirii produselor neconforme şi, dacă este cazul, distrugerea acestora, să solicite retragerea certificatelor emise de către organismele notificate, cu respectarea principiului proporţionalităţii, şi să verifice dacă aceste decizii şi măsuri sunt respectate. 

CAPITOLUL III

Schimbul de informaţii

Art. 23. − (1) Măsura privind restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a unui produs sau retragerea acestuia de pe piaţă, prevăzută la art. 20 alin. (1), în cazul în care neconformitatea este stabilită cu referire la un eşec sistematic de proiectare sau la întreaga serie de produse fabricate, oricât de limitată ar fi seria, conduce la invocarea clauzei de salvgardare, în situaţia în care reglementarea tehnică aplicabilă produsului prevede această cerinţă. 

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), clauza de salvgardare se limitează numai la produsele considerate neconforme cu cerinţele aplicabile pentru a face obiectul liberei circulaţii a mărfurilor, inclusiv cu prevederile referitoare la marcajul CE, şi care sunt stabilite de către organul de control că prezintă un pericol substanţial, chiar dacă produsele sunt corect fabricate, instalate sau întreţinute şi sunt utilizate conform destinaţiei. 

(3) Măsura naţională de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a unui produs ori retragerii unui produs de pe piaţă trebuie să fie bazată pe dovezi care să constituie mijloace suficiente pentru demonstrarea erorilor privind proiectarea produsului sau fabricarea acestuia şi care să indice un pericol previzibil, potenţial sau actual ori altă neconformitate substanţială, chiar şi în situaţia în care produsele sunt corect fabricate, instalate, întreţinute şi folosite conform scopului propus sau rezonabil prevăzut. 

Art. 24. − (1) Autorităţile competente informează Comisia Europeană că invocă clauza de salvgardare imediat după începerea acţiunii ce implică restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor periculoase sau neconforme ori retragerii de pe piaţă a acestora. În condiţiile în care reglementarea tehnică impune, autorităţile competente vor informa şi statele membre ale Uniunii Europene în legătură cu această decizie. 

(2) În situaţia în care motivele care au determinat invocarea clauzei de salvgardare au fost eliminate ori în cazul în care motivele ce au generat această măsură s-au dovedit nejustificate, autorităţile competente retrag comunicarea prevăzută la alin. (1). 

(3) Autorităţile competente informează potrivit prevederilor alin. (1) şi, după caz, retrag comunicarea în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi primesc informaţii în legătură cu comunicările făcute de statele membre ale Uniunii Europene, prin Ministerul Economiei şi Comerţului, care asigură relaţia cu Comisia Europeană şi cu statele membre ale Uniunii Europene în legătură cu invocarea clauzei de salvgardare. 

(4) Excepţie de la prevederile alin. (3) face Ministerul Sănătăţii, responsabil în domeniile sale de competenţă pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) şi (2). Ministerul Sănătăţii va informa Ministerul Economiei şi Comerţului cu privire la orice acţiune întreprinsă în legătură cu invocarea clauzei de salvgardare. 

Art. 25. − Comunicarea prevăzută la art. 24 alin. (1) trebuie să cuprindă, în principal:

a) o referinţă la directivele şi, în special, la cerinţele esenţiale faţă de care a fost stabilită neconformitatea;

b) numele şi adresa producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia şi, suplimentar, dacă este necesar, numele şi adresa importatorului, după caz;

c) o copie a declaraţiei de conformitate EC;

d) numele şi numărul de identificare ale organismului notificat care a intervenit în procedura de evaluare a conformităţii, dacă este cazul;

e) informaţii asupra procedurii care a fost folosită de către autoritate pentru verificarea conformităţii produsului;

f) o evaluare cuprinzătoare şi dovezi pentru justificarea măsurii, ca de exemplu standardele armonizate sau alte specificaţii tehnice folosite de către organele de control, rapoartele de încercare şi identificarea laboratoarelor de încercări, orice alte informaţii şi probe necesare pentru justificarea acţiunii. 

Art. 26. − Organul de control este obligat să aplice orice decizie a Comisiei Europene luată la nivel european, care priveşte restricţionarea liberei circulaţii a mărfurilor. 

Art. 27. − (1) Pentru produsele destinate consumatorilor sau care ar putea să fie utilizate de către consumatori şi care, în condiţii de utilizare normale sau rezonabile, prezintă, indiferent de cauză, un risc imediat şi serios pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, organul de control trebuie să informeze Comisia Europeană atunci când adoptă sau decide să adopte măsuri de urgenţă pentru prevenirea, restricţionarea sau impunerea unor condiţii specifice pentru comercializarea ori utilizarea unor asemenea produse. 

(2) Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează prin utilizarea sistemului de furnizare rapidă a informaţiilor, denumit RAPEX, conform prevederilor din legislaţia naţională care transpune Directiva Parlamentului European şi Consiliului nr. 2001/95/EC din 3 decembrie 2001 privind securitatea generală a produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L011 din 15 ianuarie 2002, şi se invocă independent de clauza de salvgardare, o dată cu aceasta. 

Art. 28. − (1) În cazul dispozitivelor medicale implantabile active, dispozitivelor medicale şi dispozitivelor medicale de diagnosticare in vitro, denumite în continuare dispozitive medicale, care au generat un incident ce poate conduce sau a condus la moartea unui pacient ori a unui utilizator sau care au determinat deteriorarea severă a stării de sănătate a acestuia, ca rezultat din:

a) orice funcţionare necorespunzătoare sau deteriorare a caracteristicilor ori performanţelor dispozitivelor medicale;

b) etichetare sau instrucţiuni de utilizare inadecvate;

c) orice motiv tehnic sau medical legat de caracteristicile ori de performanţele dispozitivelor medicale şi care conduce producătorul la retragerea sistematică a tuturor dispozitivelor medicale de acelaşi tip, se aplică procedura de vigilenţă pentru dispozitivele medicale, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile acestor dispozitive. 

(2) În situaţia în care se aplică procedura de vigilenţă pentru dispozitivele medicale, dacă există condiţii pentru invocarea clauzei de salvgardare, autorităţile competente şi organul de control vor acţiona conform prevederilor art. 24Ð26. 

Art. 29. − (1) În situaţia în care producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul nu îşi are sediul pe teritoriul României, în scopul de a obţine informaţii privind declaraţia de conformitate EC sau detalii în legătură cu documentaţia tehnică ori pentru a primi informaţii referitoare la lanţul de distribuţie a produsului, în vederea luării de măsuri justificate împotriva tuturor acelora care sunt responsabili pentru introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a unui produs care nu respectă cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile, organul de control va contacta autoritatea de supraveghere a pieţei din statul membru în care este înregistrat producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul respectiv, după caz. Dacă se constată implicarea unui organism notificat, organul de control va contacta, de asemenea, şi autoritatea de supraveghere a pieţei din statul membru în a cărui jurisdicţie se află acel organism notificat. 

(2) În cazul produselor neconforme realizate de către producătorii prevăzuţi la art. 21, precum şi pentru produsele considerate de către organele de control ca potenţial periculoase pentru sănătatea şi securitatea persoanelor sau pentru protecţia mediului, în scopul de a întreprinde măsurile necesare pentru eliminarea neconformităţilor, organul de control şi autorităţile vamale vor colabora şi vor asigura realizarea schimbului de informaţii necesar, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri. 

(3) Referitor la neconformităţile substanţiale şi nesubstanţiale constatate şi la măsurile luate pentru îndeplinirea conformităţii unui produs, cu respectarea prevederilor art. 5, organul de control va asigura, la nivel naţional, schimbul de informaţii cu celelalte organe de control cu responsabilităţi în realizarea supravegherii pieţei pentru acelaşi produs. În măsura în care consideră necesar, organul de control va asigura schimbul de informaţii şi cu autorităţile de supraveghere a pieţei din statele membre ale Uniunii Europene. 

Art. 30. − (1) Entităţile cu responsabilităţi privind supravegherea în utilizare a produselor, în situaţia în care obligaţia privind supravegherea pieţei nu le revine conform prevederilor reglementărilor tehnice, informează organele de control cu privire la neconformităţile constatate în timpul exercitării funcţiei lor, dacă aceste neconformităţi privesc proiectarea sau fabricarea produselor ori dacă, din analiza factorilor ce au generat un incident, rezultă că produsul nu era conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile, în momentul introducerii pe piaţă sau punerii în funcţiune. 

(2) Organul de control este obligat să primească şi să analizeze reclamaţiile consumatorilor sau ale altor utilizatori ai produsului ori ale producătorilor, reprezentanţilor autorizaţi ai acestora, importatorilor sau distribuitorilor referitor la concurenţa neloială şi să acţioneze în sensul întreprinderii măsurilor ce se impun. În toate situaţiile organul de control va comunica celor care au formulat reclamaţiile informaţii privind rezultatele obţinute în mod direct în urma investigării subiectului ce a făcut obiectul reclamaţiei, cu respectarea prevederilor art. 5. 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 31. − Contravaloarea mărfurilor şi a eşantioanelor prelevate pentru verificarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale, precum şi cheltuielile ocazionate de examinarea şi încercarea produselor în laboratoare se suportă de către organul de control. Dacă în urma testării se stabileşte că producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul a introdus pe piaţă sau a pus în funcţiune un produs care nu respectă cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile, organul de control recuperează cheltuielile efectuate de la cel care a introdus pe piaţă sau a pus în funcţiune produsul neconform, după caz. 

Art. 32. − (1) Orice persoană fizică sau juridică care în mod premeditat împiedică, se opune, ameninţă ori furnizează informaţii false sau care nu acordă asistenţă ori sprijin sau nu pune în aplicare deciziile organului de control aflat în exercitarea sarcinilor ce îi revin conform prevederilor prezentei hotărâri şi ale reglementărilor tehnice va fi deferită autorităţilor judiciare competente pentru obstrucţionarea activităţii organului de control, conform prevederilor legale. 

(2) Punerea la dispoziţie contra cost sau gratuit a produselor dovedite neconforme, precum şi a celor interzise sau restricţionate temporar de la introducere pe piaţă şi punere în funcţiune, conform prevederilor art. 20, determină organul de control să solicite organelor îndreptăţite ale statului aplicarea sancţiunilor complementare: să confişte aceste produse sau să impună reţinerea produselor în locaţii stabilite de către acestea, pe cheltuiala producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau a importatorului care a introdus pe piaţă ori a pus în funcţiune produsele respective, după caz. 

Art. 33. − În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în legătură cu supravegherea pieţei, personalul organelor de control are dreptul să sigileze produsele care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în reglementările tehnice. 

Art. 34. − În situaţia în care organul de control consideră necesar pentru realizarea sarcinilor ce îi revin, acesta are dreptul să solicite şi să primească sprijin şi asistenţă din partea organelor de poliţie. 

Art. 35. − În scopul realizării sarcinilor ce îi revin, organul de control trebuie:

a) să stabilească şi să actualizeze periodic programe de supraveghere a pieţei pentru categoriile de produse aflate în responsabilitatea sa de control, cu luarea în considerare a riscurilor pe care acestea le au pentru protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi mediului;

b) să urmărească şi să acţioneze pentru actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice ale personalului său angajat şi colaborator, privind securitatea produselor;

c) să întocmească rapoarte semestriale şi ori de câte ori este necesar, conform prevederilor reglementărilor tehnice, în legătură cu rezultatele activităţilor de supraveghere a pieţei, pe care să le prezinte autorităţii competente responsabile, pentru reglementarea domeniului în care organul de control acţionează;

d) să îşi revizuiască ori de câte ori este necesar procedurile, modul de organizare şi funcţionare, în scopul desfăşurării unei activităţi de control eficiente;

e) să asigure realizarea schimbului de informaţii şi respectarea condiţiilor în legătură cu acesta, conform prevederilor prezentei hotărâri;

f) să emită declaraţii publice în care să specifice:

(i)	produsele care sunt sau pot fi nesigure, producătorii şi distribuitorii unor astfel de produse;
(ii)	acei producători sau reprezentanţi autorizaţi ai acestora, acei importatori sau distribuitori ori alte persoane ale căror practici sau activităţi privind anumite produse pot afecta negativ interesele şi siguranţa utilizatorilor;
(iii)	orice alte probleme care pot afecta negativ siguranţa utilizatorilor.

Art. 36. − În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri, organele de control vor lua măsurile necesare pentru alinierea procedurilor proprii privind supravegherea pieţei la prevederile prezentei hotărâri. 

Art. 37. − Ministerul Economiei şi Comerţului asigură coordonarea la nivel naţional a activităţilor de supraveghere a pieţei şi colaborează în acest sens cu celelalte autorităţi competente. 

Art. 38. − Organele de control asigură şi controlul respectării măsurilor tranzitorii stabilite în conformitate cu prevederile cap. V¹ din Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor tehnice aplicabile produselor. 

Art. 39. − Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 23−28 şi ale art. 29 alin. (1) şi (2) care se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul economiei şi comerţului,

Iulian Iancu,

secretar de stat

Ministrul sănătăţii,

Ovidiu Brînzan

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Elena Dumitru

 

Bucureşti, 3 iunie 2004. 

Nr. 891.